In 2011, guvernul Noii Zeelande a adoptat obiectivul de a nu fuma din Noua Zeelanda pana in 2025. Aproape jumatate de milion de neozeelandezi fumeaza zilnic, iar fumatul de tutun ucide aproximativ 4500 de neozeelandezi in fiecare an. In prezent, fumatul este la cel mai scazut nivel istoric, la aproximativ 9% din populatie. Dar acest numar este mult mai mare pentru popoarele maori si din Pacific, precum si pentru persoanele defavorizate din punct de vedere socioeconomic.
Noua Zeelanda a fost de multa vreme un lider in „cele mai bune practici” de control al tutunului, adoptand o combinatie de politici pentru a descuraja oamenii de la fumat prin legiferare pentru locuri de munca interioare fara fumat, scoli, cafenele, baruri si masini. Legile interzic publicitatea produselor din tutun si impun ambalaje standardizate cu avertismente grafice pe pachetele de tigari. Sprijinul pentru fumatori pentru a renunta la fumat este foarte accesibil. Cresterile anuale ale impozitelor au dus la ca pretul tutunului sa fie printre cele mai ridicate din lume.
Dar continuarea acestei abordari actuale de control al tutunului este putin probabil sa atinga obiectivul pentru 2025, in special angajamentul de echitate. Fara o scadere dramatica a fumatului, maorii din Noua Zeelanda nu sunt pe cale sa atinga obiectivul pana in 2061. Liderii maori au subliniat ca ar fi o incalcare a obligatiilor guvernului fata de maori in temeiul Tratatului de la Waitangi.
In decembrie 2022, Noua Zeelanda a adoptat Legea de modificare a „Mediilor fara fum si produse reglementate”. Acest lucru deschide calea pentru un pachet cuprinzator de noi masuri suplimentare de control al tutunului. Legea limiteaza semnificativ numarul de comercianti cu amanuntul capabili sa vanda produse din tutun afumat si urmareste sa faca produsele din tutun afumat mai putin atractive si mai putin atragatoare. Este posibil ca acest lucru sa reduca rapid si dramatic fumatul si inechitatile in fumat la 5% pana in 2025.
Noua Zeelanda nu impune in prezent restrictii cu privire la locurile in care poate fi vandut tutunul. Reducerea disponibilitatii produselor din tutun in punctele de vanzare cu amanuntul va reduce numarul de persoane care incep sa fumeze, va incuraja fumatorii sa renunte si ii va sprijini pe fostii fumatori sa nu mai fumeze. Dar pentru a avea un impact mare, numarul punctelor de vanzare cu amanuntul ar trebui redus semnificativ.
A doua politica presupune reducerea continutului de nicotina al tutunului la niveluri foarte scazute, sub care va aparea dependenta. Printre fumatorii care nu se gandesc sa renunte, utilizarea tigarilor cu continut scazut de nicotina reduce numarul de tigari pe care le fumeaza si le creste interesul pentru a renunta, precum si sansele lor de a reusi incercarile de a renunta. Desi are o baza solida de cercetare, aceasta politica nu a fost niciodata implementata si exista provocari tehnice pentru fabricarea produselor din tutun cu un continut foarte scazut de nicotina la scara. Dar studiile de modelare au aratat ca aceasta ar putea fi strategia cu beneficii imediate si dramatice.
Masurile de protejare a tinerilor de riscul de a incepe sa fumeze sunt esentiale, deoarece majoritatea fumatorilor incep in adolescenta sau la varsta adulta. Este deja ilegal sa vinzi tutun oricarei persoane sub 18 ani, dar legile privind varsta minima pot transmite mesajul gresit ca exista o varsta sigura pentru fumat si pot face din fumat un fel de ritual de trecere. Politica Smoke-free Generation urmareste sa puna capat in cele din urma vanzarii de tutun, facand ilegala vanzarea sau furnizarea de tutun persoanelor nascute in sau dupa 2009.
De fapt, va exista o crestere a varstei restrictiilor de cumparare cu un an, in fiecare an. Aceasta politica ar inchide robinetul „fumatorilor de inlocuire” care se varsa in grupul actual de fumatori. Prevalenta fumatului s-ar mentine la niveluri scazute si dupa 2025. Fara clienti noi, vanzarile legale de produse din tutun afumat ar inceta treptat. Studiile de modelare sugereaza ca politica ar reduce la jumatate ratele de fumat in decurs de 10-15 ani si ar duce la beneficii pentru sanatate de cinci ori mai mari pentru maori decat pentru neozeelandezii non-maori. Politica ar ajuta, de asemenea, la denormalizarea consumului de tutun in Noua Zeelanda.
In urma cu peste un secol, fumatul de opiu era una dintre principalele probleme de sanatate in multe tari asiatice. Problema a fost abordata in Taiwan in 1900 si Sri Lanka in 1910 cu politici similare de „generare fara opiu”. In 35 de ani, consumul de opiu a fost eradicat din ambele tari.
In 2016, orasul Balanga din Filipine a introdus o ordonanta privind generarea fara tutun, cu sprijin public larg. Ordonanta de generare fara tutun a lui Balanga a interzis vanzarea produselor din tutun cetatenilor nascuti dupa anul 2000. Era previzibil, industria tutunului a ridicat provocari legale. Dar, in ciuda respingerii industriei, impactul ordonantei a declansat o scadere brusca a fumatului atat la tineri, cat si la adulti.
Unii sustin ca politica Generatiei fara fum implica o negare a alegerii si este discriminatorie. Dar exista multe precedente in care se impun restrictii la alegerea consumatorilor, cum ar fi purtarea centurii de siguranta si purtarea castilor de protectie pentru motociclisti. Acceptam alte forme de discriminare in functie de varsta, cum ar fi educatia obligatorie si imunizarea si, in unele tari, recrutarea militara. Argumentele privind libertatea de alegere nu rezista controlului, deoarece fumatul este determinat de dependenta de nicotina.
Esentiale pentru succesul Generatiei fara fum din Noua Zeelanda si a altor politici noi vor fi investitiile in initiative de comunicare pentru a explica politica si beneficiile care vor avea generatiile viitoare. De asemenea, vor fi necesare investitii suplimentare in monitorizarea si aplicarea conformitatii comerciantilor cu amanuntul. Licentierea comerciantilor cu amanuntul si reducerea numarului de comercianti cu amanuntul vor ajuta ca acest angajament sa fie mai putin oneros.
O preocupare majora cu legislatia Noii Zeelande este ca ar putea creste comertul ilicit cu tutun normal si ar putea duce la o crestere a criminalitatii organizate. Pentru a contracara aceasta amenintare, guvernul a oferit resurse suplimentare Serviciului Vamal pentru a consolida detectarea produselor din tutun de contrabanda si a stabilit un program de monitorizare pentru a urmari utilizarea ilicita pe masura ce noile politici intra in vigoare.
Numeroasele initiative ale Noii Zeelande pot fi exact ceea ce este necesar pentru a schimba rapid jocul si a face ca obiectivul Smokefree sa devina realitate. Lectiile invatate vor declansa, speram, un efect de unda si vor incuraja alte tari sa ia masuri similare inovatoare.
