UE asteapta sa descopere adevarata identitate politica a Giorgiei Meloni

Nu Rata

In timp ce elita politica europeana a raspuns cu tacere socata, apoi cu groaza, la uluitoarea victorie a Giorgiei Meloni, au venit felicitari din partea nationalistilor, salutand un punct de cotitura decisiv si ireversibil in politica europeana care implica probleme profunde pentru proiectul european.

Pentru premierul maghiar, Viktor Orban, si pentru Vox, partidul spaniol de extrema dreapta care nu poate decat sa viseze sa imite victoria lui Meloni in sondajele spaniole de anul viitor, a fost deschisa calea catre o Europa suverana. Marine Le Pen, partidul ei instalat drept lideri ai opozitiei in parlamentul francez, a declarat ca poporul italian „a decis sa-si ia destinul in mainile lor, alegand un guvern patriotic si suveran”.

La Stockholm, Jimmie Akesson, liderul democratilor de extrema dreapta din Suedia, cu 62 de locuri in parlamentul cu 349 de locuri, si-a exprimat incantarea.

Dar tacerea din partea conducerii franco-germane se datoreaza partial faptului ca asteapta sa descopere adevarata identitate politica a lui Meloni. Radacinile carierei ei se afla in fascism, iar ea a parut mai tarziu sa fie fericita sa se pozeze drept o suveranista opusa monedei euro, dar in ultimii cinci ani si pana la momentul acestor alegeri ea adoptase multe dintre politicile economice si externe asociate cu Mario. Draghi, premierul tehnocrat pe care il va inlocui acum.

Partidele minore de dreapta din coalitia ei, de al caror declin a beneficiat, Forza Italia si Liga, au fost cei mai clari Putinisti. Atat Salvini, cat si Berlusconi, care saptamana aceasta implineste 86 de ani, au iesit batuti de la aceste alegeri si, in mod ironic, Giuseppe Conte, liderul miscarii Cinci Stele, a fost cel care s-a descurcat mai bine, facand campanie pe venitul cetateniei si aparent nevatamat de acuzatiile ca ar fi fost bizarul lui. manevra care a dus la alegeri premature pentru care o stanga divizata nu era pregatita.

Meloni, dimpotriva, a spus intr-o adresa pe YouTube emisa pe 10 august ca este pro-NATO si impotriva „agresiunii brutale” impotriva Ucrainei. „Pozitia noastra in tabara pro-occidentala este clara”, a spus ea, adaugand intr-un interviu: „Nu simt ca trebuie sa fiu acceptata de Uniunea Europeana. Nu ma consider un monstru, o amenintare sau o persoana periculoasa.” Multi italieni pareau dispusi sa-si ia auto-caracterizarea pe incredere, vazand-o drept cel mai bun vehicul pentru a-si exprima furia fata de preturi, migratie si identitate culturala. Exista o mare circumscriptie italiana – poate o treime din voturi – cu sentimente ambivalente fata de Rusia, dar Meloni nu a cerut niciun mandat pentru ca Italia sa abandoneze Kievul.

Asadar, daca Orban spera ca i se va alatura in obstructia sanctiunilor europene „autoinfrangere” impotriva Rusiei, ar putea fi dezamagit. Nici nu exista niciun semn ca Polonia, candva marele aliat al Ungariei, ar saluta o astfel de miscare. Primul care l-a felicitat pe Meloni a fost premierul polonez, Mateusz Morawiecki. Fratii Italiei este aliniat cu PiS polonez in parlamentul european – dar Varsovia ramane la carma aliantei anti-Putin a NATO.

Suedia a precedat amestecul lui Meloni catre conservatorismul traditional. Akesson a facut campanie pentru o versiune a „Suedia in primul rand”, dar anterior a expulzat extremistii din partidul sau si a spus in 2019 ca nu mai este in favoarea „Swexit”. El a renuntat la pozitiile sale pro-Putin si a spus: „Rusia de astazi este mai mult sau mai putin o dictatura pe scara larga care comite si crime impotriva dreptului international impotriva vecinilor sai”. El a sustinut aderarea Suediei la NATO si logo-ul partidului, o torta agresiva, a fost abandonat in favoarea unei flori. Democratii din Suedia au avut rezultate bune la alegerile de la inceputul acestei luni.

Pentru a dobandi cheile puterii, noua dreapta populista condusa de lideri anti-elitisti sinceri a fost pregatita sa se reinventeze. Testul care urmeaza este modul in care se vor comporta in practica. Nu au fost alesi sa ofere continuitate, dar primul lor teatru de perturbare nu este inca ales.

Cel mai evident este daca Meloni va incerca sa renegocieze fondul de recuperare al Italiei de 191,5 miliarde de euro (170 de miliarde de lire sterline) si sa implementeze un nou plan care va duce la imprumuturi mai mari. Dar se asteapta ca ea sa numeasca un ministru tehnocrat de finante si chiar a calatorit la Londra la inceputul lunii septembrie pentru a-i asigura pe investitori si pentru a se prezenta ca o amenintare pentru piete.

Un punct de disputa mai probabil, potrivit lui Luigi Scazzieri de la Centrul pentru Reforme Europene, este daca UE leaga strans fondurile de recuperare de finalizarea de catre Italia a reformelor judiciare si ale serviciului public incepute de Draghi. Daca se dezvolta un conflict cu privire la interpretarea de catre UE a statului de drept, exista perspective reale ale unei aliante triunghiulare Polonia-Ungaria-Italia, sustine Scazzieri. Comisia a amenintat ca va ingheta o treime din finantarea UE a Ungariei – sau 7,5 miliarde de euro – si a dat Ungariei pana la jumatatea lunii noiembrie pentru a se conforma. Pedepsele vor fi impuse in decembrie daca cel putin 15 state membre – sau 65% din populatia UE – sustin miscarea. Pierderea Suediei si Italiei ar fi fatala pentru planul Comisiei Europene. Bataliile pentru azil par, de asemenea, inevitabile.

Pentru moment, Comisia poate proceda cu prudenta: urmeaza alegeri in Spania si Polonia anul viitor, iar decizia Comisiei cu privire la chestiuni precum criza energetica si recesiunea economica va fi esentiala pentru rezultatul acestora. In starea actuala, daca stanga se poate uni si poate gasi candidatul potrivit, guvernul de dreapta al Poloniei este pe cale sa piarda.

Amenintarile precoce acoperite – lucru pe care presedintele Comisiei Europene, Ursula van der Leyen, a parut ca i-a adresat fara intelepciune dreptei italiene saptamana trecuta la New York – nu i-ar ajuta decat pe nationalistii din Polonia si Spania si ar impinge pe Meloni in bratele lui Orban, in prezent fara prieteni.

Mai mult, Meloni nu a ales inca o cale de confruntare. Contururile guvernului ei sau definitia ei a urmaririi interesului national sunt neclare. Singurul lucru pe care il stie este ca cursul confruntarii nu i-a facut bine lui Salvini. Draghi, in schimb, a dus Italia in centrul luarii deciziilor europene. Intr-un mesaj catre Meloni, el a spus la ultima sa conferinta de presa ca urmatorul guvern al Italiei ar trebui sa-si aleaga partenerii nu doar pe baza „comunitatii ideologice”. El a spus: „Ar trebui sa ne intrebam: care sunt partenerii care ma ajuta sa protejez mai bine interesele italienilor? Cine conteaza cel mai mult dintre acesti parteneri?” Mesajul implicit al lui Draghi a fost ca interesul national italian consta in a ramane aproape de Franta si Germania.

Recente

10 celebritati despre care nu stiai ca sunt multilingve

Vedete: sunt la fel ca noi, nu? Ok, poate ca au cativa (incearca milioane) mai multi urmaritori pe Instagram...

Din Aceeasi Categorie