Indonezia ramane unul dintre cei mai mari emitatori de gaze cu efect de sera din lume, ocupandu-se pe locul opt in lume in 2019. Indonezia are un rol esential de jucat in abordarea schimbarilor climatice. In 2016, a stabilit obiectivele Acordului de la Paris de a reduce emisiile cu 29% (neconditionat) si 41% (conditionat) sub nivelul normal pana in 2030 si a dezvoltat strategii pentru a-si reduce emisiile din pamant si din padure.
In ciuda propriului profil de emisii, Norvegia joaca un rol important in sprijinirea tarilor tropicale precum Indonezia pentru a reduce pierderea si degradarea padurilor.
In perioada premergatoare summitului COP27 din septembrie 2022, guvernele Indoneziei si Norvegiei au incheiat un parteneriat bilateral reinnoit privind padurile si clima. Acordul din 2022 a inlocuit acordul Indonezia-Norvegia din 2010 privind reducerea emisiilor din defrisare si degradare a padurilor (REDD+), pe care Indonezia l-a reziliat in septembrie 2021, pe fondul dezacordurilor privind realizarile si al progresului lent in eliberarea platilor bazate pe rezultate pentru reducerea emisiilor.
Avand in vedere aceasta disputa mai devreme pe fondul unui deficit in angajamentele internationale de finantare pentru schimbarile climatice si al impactului escaladarii schimbarilor climatice, ambitiile si succesul acestor doi aspiranti campioni ai schimbarilor climatice conteaza.
Noul pact de finantare difera de acordul anterior in mai multe moduri. In primul rand, Norvegia a promis pana la 1 miliard USD in primul Memorandum de Intelegere (MOU), dar nu exista niciun angajament stabilit de data aceasta. In al doilea rand, noul memorandum de intelegere are un termen clar de cinci ani. Aceste schimbari sugereaza ca ambele parti abordeaza parteneriatul cu mai multa precautie.
In al treilea rand, abordarile diferite din cele doua memorandumuri de intelegere reflecta contextele diferite in care au fost elaborate si semnate. Memorandumul de intelegere anterior a fost semnat intr-o perioada in care schemele de reducere a emisiilor din paduri si utilizarea terenurilor erau abia in curs de dezvoltare, tarile abia incepeau sa dezvolte institutii si instrumente relevante, iar arhitectura finantarii climatice era la inceput. Memorandumul de intelegere anterior a fost conceput pentru a ajuta Indonezia in dezvoltarea institutiilor si instrumentelor REDD+, a fost mai prescriptiv si mai ambitios in natura si, in retrospectiva, nu continea o recunoastere adecvata a guvernarii interne a Indoneziei, a dinamicii politice, a pozitiei nationaliste sau a provocarilor multiple in realizarea ambitiilor REDD+. .
In schimb, noul memorandum de intelegere a fost semnat in cadrul unor structuri institutionale mai dezvoltate, inclusiv noul Fond indonezian de mediu si cu primul nivel de referinta al emisiilor forestiere pentru REDD+ care urmeaza sa fie utilizat ca punct de referinta pentru reducerea emisiilor. Acest lucru a condus la o mai mare claritate in obiectivele si domeniul de aplicare al parteneriatului. Noul memorandum de intelegere beneficiaza, de asemenea, de o intelegere comuna a dinamicii sociopolitice si de guvernare interna, o lectie cheie invatata din parteneriatul anterior.
Noul Memorandum de intelegere isi propune sa sprijine Planul operational Net Sink 2030 din Indonezia pentru utilizarea padurilor si a terenurilor (FOLU) prin recompensarea eforturilor de emisii ale Indoneziei in cadrul FOLU prin plati bazate pe rezultate. In 2022, Indonezia si-a consolidat obiectivul de reducere a emisiilor pentru 2030 la 31,89% si, respectiv, 43,2%, cu si, respectiv, fara sprijin international, in comparatie cu nivelurile de afaceri ca de obicei.
Noul MOU se bazeaza pe asteptari mai realiste, implementarea sa fiind guvernata de institutiile si cadrele de reglementare ale Indoneziei. Contributiile bazate pe rezultate sunt directionate catre Fondul Indonezian pentru Mediu, gestionat de Ministerul Finantelor. Alocarea, debursarea si utilizarea acestor fonduri vor adera la sistemele, standardele, protocoalele si instrumentele nationale.
Norvegia a efectuat deja plati de 56 de milioane USD pe baza reducerilor verificate de emisii de la terti in 2016 si 2017 si se angajeaza sa contribuie pentru o parte din reducerile verificate la nivel national si de la terti pentru perioada 2017-2018 pana in 2019-2019. 20 si mai departe. Banii de la Fondul Verde pentru Clima, Banca Mondiala si Fundatia Ford au intrat si in Fondul Indonezian pentru Mediu, reflectand gradul de incredere in operatiunile sale, in ciuda faptului ca nu a fost inca dovedit.
In timp ce unii raman ingrijorati de rata de baza a defrisarilor din Indonezia si de discrepantele dintre estimarile defrisarilor din diferite surse, problema cheie pentru acest nou parteneriat pare sa fie mai putin despre livrarea platilor si mai mult despre alocarea fondurilor.
Desi este axat pe platile bazate pe rezultate, MOU ofera, de asemenea, oportunitati pentru un angajament mai larg. In special, parteneriatul poate explora colaborari creative si inovatoare privind adaptarea la clima, in concordanta cu accentul ultimului raport al Grupului interguvernamental de expertiza privind schimbarile climatice, care subliniaza urgenta de a reduce decalajul dintre eforturile de atenuare si adaptare. Pana in prezent, doar 25% din finantarea globala pentru schimbarile climatice a fost alocata initiativelor de adaptare, Natiunile Unite cerand o crestere a ponderii totale a cheltuielilor dedicate adaptarii si rezilientei.
Noul parteneriat are potentialul de a aborda in comun eforturile de adaptare si atenuare. Multe dintre practicile din planul FOLU al Indoneziei – cum ar fi agrosilvicultura, managementul durabil al padurilor, silvicultura sociala si alte eforturi de restaurare bazate pe ecosistem – ofera atat beneficii de adaptare, cat si de atenuare care ar putea fi extinse.
Noul parteneriat Indonezia-Norvegia pare mai promitator decat predecesorul sau si reprezinta o evolutie binevenita in sprijinul planului FOLU indonezian. Dar platile bazate pe rezultate ale Norvegiei sunt doar o picatura in galeata in comparatie cu finantarea necesara pentru a atinge obiectivul de reducere a emisiilor din Indonezia. Cu toate acestea, parteneriatul ar trebui sa deschida usa pentru abordari mai directionate, creative si promitatoare ale asistentei pentru schimbarile climatice.
