In decembrie 2021, serviciile de informatii ale Statelor Unite au sustinut ca China ajuta Arabia Saudita sa dezvolte rachete balistice. Washingtonul se temea ca sauditii ii abandoneaza in cautarea unui parteneriat mai strans cu China. Pentru unii factori de decizie din SUA, acest lucru a indicat amenintarea tot mai mare ca China sa inlocuiasca Statele Unite ca principala putere externa in Orientul Mijlociu.
Astfel de temeri au fost – si sunt inca – exagerate. Arabia Saudita si alte state din Golful Arab reprezinta o proportie mai mare din relatiile economice ale Chinei in Orientul Mijlociu decat Iranul. In 2020, comertul Chinei cu Arabia Saudita valora 65,2 miliarde de dolari – in comparatie cu comertul cu Iranul de 14,36 miliarde de dolari – si acest decalaj este in crestere. Dar acest lucru nu a dus la nicio schimbare in eforturile Chinei de a inlocui Statele Unite ca putere globala dominanta in regiune.
Cu toate acestea, chiar daca China doreste sa ramana departe de tensiunile din Orientul Mijlociu, i-a fost greu sa faca acest lucru. Nealinierea va deveni mai dificila doar daca rivalitatile subiacente sunt exacerbate pana la punctul in care are loc un conflict la nivel regional. China a urmarit relatii comerciale cu statele din regiune, recunoscand totodata tensiunile dintre ele, pe care le-a recunoscut in principal prin utilizarea retoricii.
China a folosit in special Initiativa de securitate globala pentru a incuraja tarile din Orientul Mijlociu sa-si creeze propria arhitectura regionala de securitate – clarificand faptul ca a favorizat orice initiativa de securitate sa vina din interiorul regiunii fara implicarea fortelor externe. Aceasta a fost o respingere tacita a prezentei Statelor Unite, dar exista putine indicii ca China doreste sa-si asume un rol mai activ ca mediator al conflictului dintre Arabia Saudita si Iran sau sa foloseasca pozitia unuia impotriva celuilalt.
Desi exista o diferenta intre influenta Chinei in Arabia Saudita si Iran, implicarea Chinei in programul de rachete saudite nu reprezinta o schimbare substantiala care ar putea destabiliza Orientul Mijlociu. Este necesara o perspectiva pe termen mai lung atunci cand vine vorba de evaluarea relatiilor Chinei cu Golful.
Comertul cu rachete dintre China si Arabia Saudita nu este nou, a inceput inca din anii 1980. Cand Statele Unite au refuzat, China a vandut Arabiei Saudite 25 de rachete balistice cu raza medie de actiune in urma revolutiei iraniene si a razboiului Iran-Irak. Deoarece Arabia Saudita nu a folosit rachetele, scopul actualului program de rachete saudite poate fi mai degraba descurajarea decat utilizarea ofensiva.
Daca Arabia Saudita alege sa foloseasca rachetele este, probabil, separat de implicarea Chinei. Beijingul a fost istoric un furnizor de arme, desi unul secundar, pentru tarile din Orientul Mijlociu, inclusiv Iranul. Asistenta mai recenta a Chinei pentru Iran a inclus rachete si vehicule aeriene fara pilot – dintre care unele au fost desfasurate impotriva Arabiei Saudite de catre Houthis din Yemen.
Asistenta chineza nu a afectat negativ evolutiile de pe teren, iar China pare sa aiba, de asemenea, pretul atat de sauditi, cat si de iranieni. Vanzarile chineze de arme catre Iran si statele din Golful Arab ar fi putut fi luate in considerare de partile opuse drept pretul de a face afaceri cu Beijingul. In timp ce sprijinul actual al Chinei pentru programul de rachete saudite ar putea sa-i nemultumeasca pe unii din Iran, nici Arabia Saudita nu este multumita de semnarea acordului de cooperare pe 25 de ani intre China si Iran in martie 2021.
In timp ce atat Arabia Saudita, cat si Iranul accepta in general angajamentul Chinei cu cealalta parte, pot exista limite. Ambele parti par sa accepte ca China va coopera militar cu rivalii lor, atata timp cat acel angajament nu se extinde la ceva mai formal, precum o intelegere defensiva.
Cu toate acestea, Arabia Saudita are un avantaj pe care Iranul nu il are. Daca este amenintata, Riad isi poate reporni alianta care se estompeaza cu Statele Unite. Situatia Iranului este mai precara. Teheranului ii lipseste un patron global la fel de puternic si, prin urmare, este mai expus la amenintarile si presiunile americane. Liderii Iranului au cautat atat in Rusia, cat si in China sprijin diplomatic si militar in ultimii ani, dar nu se poate baza pe ele in aceeasi masura in care sauditii se pot baza pe Statele Unite.
China a refuzat pana acum sa adopte o postura mai implicata ca furnizor sau garant regional de securitate care ar putea inlocui Statele Unite. Este putin probabil sa faca acest lucru la summitul anticipat China-Arab programat sa aiba loc cand presedintele Chinei Xi Jinping va vizita Arabia Saudita saptamana viitoare. Acolo, accentul se va pune in mare masura pe stimularea legaturilor comerciale si pe incheierea de acorduri privind energie si investitii. Intre timp, statutul militar si prestigiul Moscovei au fost subminate de razboiul sau de uzura din Ucraina. Iranul si Rusia sunt, de asemenea, concurenti in Siria, unde cauta sa maximizeze influenta cu regimul sirian si ca producatori pe piata globala de energie.
China a cautat sa mentina echilibrul diplomatic in relatiile sale din Orientul Mijlociu, in special in Golful dintre Arabia Saudita si Iran. Aceasta pozitie a fost inteleasa si acceptata de toate partile din regiune.
Daca dinamica regionala sau globala mai larga schimba pozitiile relative ale Arabiei Saudite si Iranului, pot exista consecinte pentru rivalitatea lor. Daca se intampla acest lucru, ar fi in ciuda activitatilor chineze din regiune – nu din cauza lor. Beijingul ar trebui apoi sa-si recalibreze pozitia in consecinta. Acest lucru ar putea duce la schimbari in relatiile Chinei cu ambele parti, dar, deocamdata, aceasta pare mai degraba o intrebare de daca, decat cand.