Pe fondul stirilor despre agentiile de informatii americane care sustin ca China ajuta in mod activ programul de dezvoltare a rachetelor balistice al Arabiei Saudite, lipsesc dovezile privind facilitatea de dezvoltare a rachetelor de la Riad si rolul Chinei in configurarea sa. Multi se intreaba daca aceasta presupusa colaborare marcheaza o schimbare in angajamentul Chinei cu Orientul Mijlociu de la Iran catre Arabia Saudita. De asemenea, nu este clar daca Beijingul poate sustine o strategie de echilibrare fata de aceste puteri regionale.
Riad se indreapta spre producerea propriilor rachete balistice pentru a-si completa achizitiile de pe piata internationala de arme din trei motive.
In primul rand, relatiile incordate dintre Arabia Saudita si SUA. Fostul presedinte american Donald Trump l-a avertizat pe regele Salman in 2018 ca domnia sa „nu va dura doua saptamani” fara sprijinul SUA. In septembrie 2021, Statele Unite si-au eliminat sistemul avansat de aparare antiracheta si bateriile Patriot din Arabia Saudita, in ciuda atacurilor rebelilor Houthi sustinuti de Iran.
Presedintele Joe Biden a mustrat Riad in octombrie 2022 pentru reducerea productiei de petrol a OPEC+. De asemenea, Washingtonul a refuzat sa impartaseasca rachete balistice si tehnologie cu Riad pentru a mentine suprematia militara a Israelului.
In al doilea rand, in ciuda faptului ca are forte armate bine echipate, Riad are un sistem de aparare antiaeriana slab pe care Houthii l-au expus prin lovirea unor locuri de mare profil, cum ar fi instalatia petroliera Aramco in martie 2022.
In al treilea rand, principalul rival regional al Arabiei Saudite, Iranul, a dobandit o capacitate puternica de racheta.
Din perspectiva Arabiei Saudite, diversificarea achizitiilor de arme si achizitionarea de tehnologie de rachete balistice este necesara pentru a consolida capacitatile de descurajare, a reduce dependenta externa si a mentine paritatea cu Iranul.
Aici China devine importanta. Beijingul a livrat pentru prima data regatului rachetele DF-3A cu propulsie lichida in 1988. Arabia Saudita si-a recunoscut public posesia DF-3A abia in 2014, cand un raport de stiri a dezvaluit ca regatul a cumparat zeci de rachete cu propulsie solida DF-21 de la Beijing. in 2007.
Aceasta colaborare militara in crestere poate parea ca China schimband loialitatea intre Arabia Saudita si Iran. Dar o schimbare in politica de echilibrare a Chinei pare putin probabila. Transferul de tehnologie a rachetelor catre Arabia Saudita ramane aliniat cu politica de securitate energetica a Chinei.
Transferul Chinei de tehnologie de rachete catre Riad este izolat de angajamentul sau cu Teheranul. O examinare atenta a politicii Chinei in regiune arata ca aceasta prefera status quo-ul dintre cele doua tari.
In esenta, Beijingul ramane angajat sa exploateze aspiratiile Arabiei Saudite de a-si diversifica portofoliile de import si export, departe de tarile occidentale, pe fondul apelurilor populare pentru sprijinul preconditionat pentru eforturile regatului de a rezolva problemele interne. Dar nimic nu sugereaza ca chinezii aleg Arabia Saudita in detrimentul Iranului, deoarece ambele tari au o semnificatie pentru China.
Intentia Arabiei Saudite de a-si hrani aliatii asiatici vine si direct din cautarea de noi piete pentru produsele sale energetice. Fiind cel mai mare stat de productie flamand de energie, China este cel mai mare cumparator de energie din Riad. China este cel mai mare partener comercial si client de energie al Arabiei Saudite, cu un volum comercial bilateral de 87 de miliarde de dolari SUA in 2021. Vanzarea de arme si transferul de tehnologie de 245 de milioane de dolari SUA sunt cipuri mici in comparatie.
In ciuda acestui fapt, asistenta chineza pentru tehnologia rachetelor pentru Arabia Saudita nu va diminua rolul Iranului ca cel mai proeminent partener strategic al Beijingului in regiune. Cooperarea Teheranului este vitala pentru succesul Initiativei Belt and Road a Beijingului. Locatia Iranului la intersectia dintre Asia Centrala, Asia de Sud si Orientul Mijlociu este esentiala pentru accesul la stepa mai mare din Asia Centrala pe care Beijingul isi propune sa o consolideze in sfera sa de influenta.
Multi iranieni ar putea vedea achizitia de rachete de catre Arabia Saudita drept o tradare a Chinei. Dar Teheranul recunoaste preferinta Beijingului pentru relatii non-ostile – daca nu amicale – in Golful Persic. Comunitatea strategica a Iranului este, de asemenea, pe deplin constienta de locatia geostrategica a tarii, ceea ce face ca irelevanta acesteia pentru Beijing sa fie foarte putin probabila.
Angajamentul Chinei de a investi peste 400 de miliarde de dolari in Iran in urmatorii 25 de ani este instructiv. Ideologia ferma anti-occidentala a Teheranului si neincrederea in Statele Unite asigura Beijingul de fiabilitatea sa in cadrul competitiei mai mari dintre China si SUA. Iranul va sprijini Beijingul daca ar reuni Taiwanul cu China continentala, ceea ce ar aduce inevitabil Statele Unite in imagine.
Pe de alta parte, Riad ramane ferm sub influenta SUA, in ciuda sughiturilor recente. Statele Unite au impacat chiar Arabia Saudita si Israelul cu privire la programul nuclear al Iranului, ilustrand si mai mult cooperarea sa stransa in materie de securitate cu Statele Unite. Orice realiniere cu China pare improbabila, deoarece ar insemna renuntarea la umbrela de securitate a SUA.
Acesta a fost un factor de sustinere in politica externa a Arabia Saudita de la acordul sau de parteneriat strategic din 1945 cu Statele Unite. Ar fi dificil pentru Riad sa-si inlocuiasca dependenta de echipamentele militare americane, deoarece repozitionarea ar insemna infometarea fortelor armate de provizii critice – in special pentru fortele sale aeriene.
Atata timp cat Riad ramane dependent de Washington pentru securitatea sa, curtarea de catre China a Riadului pe cheltuiala Teheranului este putin probabila. Semnificatia strategica a Arabiei Saudite pentru China palideaza, de asemenea, in comparatie cu Teheranul. Desi Arabia Saudita este cel mai mare furnizor de energie din Beijing, acesta este un lant de import de care China isi propune sa se diversifice.
Ceea ce ar putea perturba actul de echilibru al Beijingului dintre Arabia Saudita si Iran este o schimbare de politica a SUA din cauza politicilor incapatanate ale OPEC+ ale regatului. Perceptia conform careia Statele Unite s-au deconectat treptat de regiune este inexacta. Washingtonul se angajeaza sa-si reduca angajamentele militare in regiune doar prin retragerea din Afganistan, fara a-si ceda cu totul suprematia regionala.
Se pare ca China isi poate continua pozitia economica in regiune pe fondul dependentei sale de energia din Golf si de accesul la piata.