Jack de toate meseriile, stapan pe nimeni. Aceasta zicala populara ar fi putut fi perfect motto-ul Philips CD-i, consola creata de compania olandeza care este considerata unul dintre cele mai mari esecuri din istoria jocurilor video. Pentru a-l explica, vom recurge la o mica lectie de istorie: in anii 90, cand Nintendo inca mai facea profituri pe care le genera Super Nintendo, a ajuns la un acord cu Philips pentru a lansa o noua consola si periferic: SNES. CD, care nu era altceva decat un Super Nintendo cu CD player, formatul care incepea sa devina la moda.
Dar acest acord nu s-a realizat, ceea ce a facut ca drepturile asupra mai multor dintre cele mai faimoase proprietati intelectuale ale Nintendo, precum Mario sau Zelda, sa ajunga in mainile Philips. Cu o asemenea putere in maini si dorind in continuare sa dezvolte o consola de jocuri video cu un CD player, compania de electronice s-a pus pe treaba si in 1992 Philips CD-i a intrat in vanzare. Daca doriti sa aprofundati in aceasta poveste, nu ezitati sa vizitati raportul exhaustiv al colegul nostru Jose Luis Sanz.
Aparatul a fost conceput pentru a actiona ca un centru multimedia de acasa in care sa ascultati muzica, vizionati fotografii sau filme si jucati jocuri video, toate folosind avantajele oferite de formatul CD-i (foarte asemanator CD-ROM-ului si specific consolei de jocuri). mass-media). Ceea ce la inceput parea o idee minunata si cea mai mare revolutie a secolului al XX-lea (sa ne amintim ca la vremea aceea inca ne bucuram filmele noastre pe VHS) a ajuns sa esueze pentru ca functionalitatile multimedia ale aparatului au devenit rapid invechite odata cu ascensiunea PC-ului. , din moment ce fateta sa de joc video a fost neglijata pana la limite nebanuite: a spune ca catalogul sau este slab, cu jocuri de o calitate mai mult decat discutabila, inseamna a ramane destul de scurt.
De mentionat ca CD-i a fost prima consola care a inclus o conexiune la Internet, desi una foarte precara. Acest lucru nu a impiedicat-o sa devina un esec complet al vanzarilor care a costat Philips aproape un miliard de dolari in pierderi. In mod curios, astazi aparatul este o piesa de colectie pretuita si atat el, cat si unele dintre „cele mai bune” jocuri ale sale sunt vandute online la preturi exorbitante. Si, in ciuda tuturor, este inca o parte din istoria acestui sector pe care il iubim cu totii, asa ca, cu mai multa durere decat glorie, avem placerea de a va prezenta… Cele mai bune 20 de jocuri Philips CD-i!
1. Burn:Cycle ( 1994)
Incepem cu ceea ce este considerat de multi a fi cel mai bun titlu al sistemului: Burn:Cycle, un amestec de actiune, aventura grafica si puzzle-uri, toate reprezentate cu secvente de imagini reale si sub protectia unei estetici cyberpunk bine lucrate. In rolul lui Sol Cutter, un hot de date, trebuie sa gasim leacul pentru virusul care da numele jocului in doua ore, altfel protagonistul nostru va muri. Este o aventura foarte variata, cu un complot care angajeaza inca de la inceput si care reuseste sa convinga datorita performantelor destul de decente ale actorilor care joaca in ea. Daca va plac filmele precum Blade Runner sau The Fifth Element si sunteti iubitori ai genului, este un joc de luat in seama.
2. Al 7-lea invitat ( 1993)
The 7th Guest este un joc pentru PC apreciat pentru ca a provocat nebunia unitatilor de CD-ROM intr-un moment in care discheta era standardul. Este o aventura grafica cu secvente de imagini reale si fundaluri pre-redate, care are cele mai mari atractii in povestea sa de groaza si protagonistul sau amnezic. Cireasa de pe acest tort (intunecat) este oferita de un decor sumbru si de o coloana sonora care iti pune parul pe cap. Consola Philips, special conceputa pentru a juca acest tip de joc, are o versiune foarte decenta care nu este potrivita pentru stomacurile care nu se bucura de o farfurie buna de ciuperci coapte.
3. Ucenicul (1994)
The Apprentice este o platforma colorata si plina de umor in care preluam controlul pe Marvin, un ucenic vrajitor, in sase nivele in care trebuie sa satisfacem planurile marelui vrajitor Gandorf (wow, numele asta suna familiar…) . Dar micul Marvin este mai interesat sa-si incante privirea cu statuile femeilor pe jumatate goale care populeaza scenele decat sa devina un adevarat maestru al artelor arcane… Este una dintre putinele platforme pe care le vom gasi in catalogul CD-urilor. -i, si unul foarte demn, datorita aspectului sau grafic si simtului umorului. Ca o curiozitate, si in ciuda faptului ca jocul are un rating „pentru toate publicurile”, in scenele Game Over putem introduce diferite combinatii de butoane care au ca rezultat parodii ale celebrei saga Fatalities of the Mortal Kombat… Si unele arata nuditate completa pixelata! Le puteti vedea pe toate de pe acest link.
4. Mutant Rampage: Bodyslam ( 1994)
Si de la unul dintre putinele jocuri din genul platformei, trecem la unul dintre putinele jocuri de tip beat ’em up care au fost dezvoltate pentru sistem; Este Mutant Rampage: Bodyslam, eu tipic impotriva cartierului cu povestea tipica de viitor post-apocaliptic care putea fi vazuta in filmele tipice B care erau atat de la moda in anii 90. Putem alege intre trei personaje neinfectate (sau ” naturale” asa cum sunt numiti in joc) care trebuie sa-si croiasca drum printre hoardele si hoardele de fiinte mutante. Mentiune speciala pentru scenele animate care pot fi vazute in anumite momente ale jocului, acestea fiind semnul distinctiv al echipei Animation Magic si au loc in unele dintre cele mai „cunoscute” titluri CD-i.
5. Hotel Mario ( 1994)
Fanii mari Mario care nu vor sa-si vada personajul preferat in cea mai… situatie ciudata pot sari peste acest paragraf si sa treaca la urmatorul joc. Voi restul va pregatiti sa descoperiti… Hotel Mario! Aici instalatorul nostru preferat sare, il zdrobeste pe Goombas si este fortat sa o salveze pe printesa care a fost rapita de raul Bowser. Ce este atat de ciudat in asta? Poate va intrebati, ei bine, ca mecanica Hotelului Mario, departe de a fi miscarea tipica de la stanga la dreapta pana la sfarsitul fazei, consta in inchiderea usilor. Da, ai citit bine: inchide usile. Barbatul cu mustata trebuie sa obtina ca toate usile de pe fiecare nivel (reprezentate sub forma unui hotel) sa ramana inchise pentru a continua. In ciuda faptului ca este o raritate,
6. Tara de Craciun ( 1996)
Mos Craciun si-a rupt piciorul si spiridusul rau a furat lista cu numele copiilor rai pentru a-i inrola in armata sa, cine va salva Craciunul? Ei bine, nici mai mult, nici mai putin decat unul dintre elfii credinciosi ai dolofanului livrator de cadouri, care se imbarca intr-o aventura pe platforma plina de sarituri si spirit de Craciun. Nu va asteptati sa gasiti mecanici revolutionare sau surprize neasteptate in judetul Craciunului: este un joc de platforma obisnuit cu inamici de spulberat, stele de adunat si cai ascunse de descoperit. S-ar putea ca totul sa fie vazut suficient pana acum, dar cel putin cat de putin face face bine. De asemenea, ce joc mai bun pentru aceste date?
7. Zenith ( 1997)
Zenith este unul dintre acele jocuri care nu acorda atentie genurilor si propune o dezvoltare unica: trebuie sa avansam cu o minge de argint, foarte asemanatoare cu cele ale celebrelor aparate de pinball, prin niveluri pline de puncte de adunat si capcane de evitat. . Harul consta in faptul ca structurile prin care manevram sunt alcatuite din diferite inaltimi, cu care trebuie sa ne jucam pentru a depasi obstacolele si a aduna obiecte. Efectele sonore sunt si ele asemanatoare cu cele auzite la aparatele de pinball, asa ca senzatia de a fi intr-o arcade in momentele de concentrare maxima este absoluta.
8. Flashback (1995)
Putin se pot spune despre legendarul Flashback care nu a fost deja spus. In rolul amnezicul Conrad trebuie sa dezvaluim un complot plin de intrigi in timp ce ne recuperam memoria si ne confruntam cu extraterestri si organizatii corupte intr-un univers futurist cu o estetica cyberpunk marcata. Salturile si ingeniozitatea vor fi cele mai bune arme ale noastre impotriva tuturor provocarilor pe care le propune jocul, care dupa cum puteti vedea nu sunt putine. Versiunea aparatului Philips are si scene pre-redate refacute pentru ocazie, cu o crestere notabila atat a calitatii imaginii, cat si a sunetului. Ai nevoie de mai multe scuze pentru a-ti recupera memoria?
9. Lemmings ( 1995)
Joc indispensabil, indiferent de platforma pe care te afli, in care cea mai simpla strategie si cel mai nebunesc umor merg mana in mana pentru a da drept rezultat Lemmings, denumirea data acestor rozatoare prietenoase cu parul verde pe care trebuie sa le ghidam pana la iesirea din nivel. … Cu cel mai mic numar de victime posibil. Este extraordinar de distractiv si un joc simplu este suficient pentru a ne tine cu capul ore intregi. Aceasta versiune CD-i are acele scene cinematografice cu un ton comic pe care dezvoltatorii de console pareau sa le placa atat de mult, desi intr-un joc cu un ton umoristic ca acesta, trebuie recunoscut ca sunt chiar apreciate.
10. Axa si aliatii ( 1994)
Axis and Allies este un faimos joc militar de masa, plasat in al Doilea Razboi Mondial, care a primit o adaptare CD-i. In rolul uneia dintre cele mai importante puteri care au luptat in conflict, precum Germania, Japonia, Uniunea Sovietica, Marea Britanie sau Statele Unite, trebuie sa ne confruntam cu partea opusa (fie Axa, fie Aliata) cucerind teritorii ocupate de inamicul. Sistemul de joc este impartit in ture, in care trebuie sa ne gestionam unitatile folosind punctele alocate, fie reparandu-le, fie trimitandu-le la lupta. Ii va incanta pe fanii strategiei si ai razboiului.
11. Barlogul dragonului (1994)
Din catalogul CD-i nu putea lipsi unul dintre cele mai emblematice jocuri din punct de vedere al animatiei, care, dupa cum ati vazut deja, avea o predilectie pentru scenele animate. Si in acest caz vorbim de animatie de calitate, intrucat Dragon’s Lair a fost creat de un fost artist din fabrica Disney, dandu-i acea nota caracteristica a marilor productii ale companiei. In rolul lui Dirk cel Indraznet, trebuie sa ne furisam in castelul dragonului pentru a salva Printesa Daphne. Si desi Dirk are o sabie, reflexele noastre apasand tasta corecta in fiecare situatie ne-au eliberat de majoritatea pericolelor. Haide, in esenta jocul este un QTE continuu… Dar e atat de frumos!
12. Controlul haosului ( 1995)
Rail shooters, unul dintre cele mai comune genuri in arcade, au avut reprezentarea lor in catalogul de masini Philips cu Chaos Control. Titlul ne pune sub comenzile unei nave spatiale avansate si (in anumite momente) a unui mecha gigantic, mereu din interiorul cockpitului, cu misiunea de a pune capat unei rase de extraterestri care ameninta sa invadeze pamantul. Mentiune speciala pentru primul nivel, care are loc in intregul Manhattan: este un adevarat spectacol sa lupti cu nave extraterestre in jurul Statuii Libertatii.
13. Cainele nebun McCree ( 1994)
Si de la filmarile din nave spatiale intr-un viitor nu prea indepartat calatorim inapoi in timp pentru a continua filmarile, in special in Vestul Salbatic, timpul in care are loc Mad Dog McCree. Si adevarul este ca omul care da numele jocului este un raufacator care a rapit-o pe fiica primarului si care mai bine decat noi sa salveze ziua infruntand cowboy si batausi in schimburi de focuri si dueluri la soare in locatii la fel de emblematice precum salon. Principalul atu al titlului este ca stilul sau grafic este alcatuit in intregime din imagini reale, astfel ca sentimentul de a fi protagonistul unui western este imbatabil.
14. Mystic Midway: Phantom Express (1993)
Mistic Midway: Phantom Express este aproape sigur unul dintre cele mai ciudate titluri (nu e bizare, tine cont) care au fost dezvoltate pentru orice consola. Jocul ne ofera o plimbare cu roller coaster, dar nu orice roller coaster, pentru ca urmeaza un traseu special… Calatoria vietii! Pe tot parcursul calatoriei vor aparea in fata noastra scene care amintesc de presupuse amintiri (majoritatea ingrozitoare, wow) pentru a ne demoraliza, asa ca pentru a evita caderea intr-o depresie profunda (si sa castigam cateva puncte pe parcurs) trebuie sa filmam cat mai repede. pe cat posibil.de indata ce se concretizeaza. De parca acest lucru nu ar fi suficient, va aparea un carny excentric intre niveluri pentru a ne aminti cat de rai suntem ca jucatori. Ca o raritate, este destul de distractiv,
15. Voyeur (1993)
Si daca jocul anterior era deja destul de ciudat, pregateste-te sa-ti ridici falcile de pe pamant cu ceea ce urmeaza: Voyeur ne pune in pielea unui detectiv privat care trebuie sa adune dovezi pentru a dovedi coruptia in functiile inalte ale unei companii private fictive. , iar pentru aceasta, vom controla o camera cu care sa spionam pe toti membrii companiei. Rezultatul este un joc orientat doar pentru publicul adult pentru ca, printre altele, vom vana scene de nuditate completa si sex cu obiectivul nostru (toate reprezentate cu actori adevarati). Interesant este ca acest joc a fost promovat ca fiind cel mai puternic titlu din versiunea Philips CD-i. Apropo de a incepe cu piciorul gresit…
16. Tetris (1992)
Clasicul Tetris, cel mai cunoscut joc de puzzle din intreaga istorie a jocurilor video, este unul dintre acele titluri care nu pot lipsi din nicio lista care se respecta. Si indiferent daca esti inalt sau scund, tanar sau batran, Call of Duty sau Final Fantasy, Tetris te va agata intr-un mod pe care practic nimeni altcineva nu l-a putut emula. Aceasta versiune pentru aparatul Philips inlocuieste celebra coloana sonora pe care o cunoastem cu totii cu melodii linistitoare si fundalurile cu fotografii pretioase de peisaj. O experienta relaxanta care ar putea servi drept exercitiu la cursurile de yoga.
17. Cluedo (, 1994)
Unul dintre cele mai cunoscute jocuri de societate din toate timpurile, Cluedo, a fost adaptat pentru Philips CD-i. Ca si pe tabla, obiectivul lui Cluedo CD-i este sa descopere ucigasul unui medic bogat, in ce camera a avut loc crima si ce arma a fost folosita. Jocul foloseste scene cu actori adevarati in rolul majordomilor si slujnicelor casei, pe care trebuie sa-i interogam in cautarea indicii. Cu pana la sase cutii diferite si optiunea de a juca cu mai multi jucatori, este o optiune buna pentru acele dupa-amiezi ploioase cand stam acasa cu familia.
18. International Tenis Open ( 1992)
Si pentru dupa-amiezi insorite, ce zici de un joc de tenis? La International Tennis Open ne bucuram de cel mai clasic sport cu racheta in trei moduri de joc diferite: meci (pentru sesiuni rapide), turneu (pentru a ne simti ca un adevarat Rafa Nadal) si antrenament (pentru a ne imbunatati backhand). Si daca ceea ce ne dorim este sa le aratam prietenilor nostri cine este regele pistei, titlul are un mod pentru doi jucatori. Nu va fi cel mai inovator joc al secolului, dar compenseaza lipsa de originalitate cu tone de divertisment.
19. Thunder in Paradise ( 1995)
Thunder in Paradise este un serial de televiziune de actiune difuzat in anii 90 si in care joaca celebrul actor si culturist Hulk Hogan. In aceasta adaptare de catre Philips Media pentru CD-i intruchipam unul dintre protagonisti, Zack, care se va confrunta cu o aventura uriasa de parca ar fi fost un episod al seriei. Jocul este impartit in faze care pot fi de doua tipuri: urmariri la bordul ambarcatiunii cu motor „Thunder” si sectiuni de fotografiere pe fundal de imagine reala. Aceasta usoara varietate in dezvoltare, cuplata cu sentimentul fantastic al seriei 90 pe care o transmite, il fac un titlu deosebit de distractiv, care ii va incanta pe fanii lui Hulk Hogan.
20. The Faces of Evil / Zelda: The Wand of Gamelon (1993)
Am luat-o razna? Probabil ca da, dar inainte sa incepeti sa va amintiti de intreaga noastra familie in comentarii pentru includerea acestor jocuri in lista, permiteti-ne o mica explicatie: este clar ca vazuta sub filtrul Lupei Adevarului (adica ca fanii Legend of Zelda stalwarts) aceste titluri sunt avorturi din industrie, care pana astazi il lasa pe Miyamoto trezit in transpiratii reci in noptile furtunoase, iar fiecare exemplar ar trebui sa fie legat cu lanturi forjate in Muntele Mortii intr-un bloc de beton, pentru a fi mai tarziu aruncat. in adancurile lacului Hylia pana cand cele Trei Zeite de Aur decid altfel. Acolo sus, toata lumea este de acord. Dar daca scoatem Lupa si le privim ca titluri din catalogul CD-i…
Sunt cele mai distractive care pot fi gasite pe consola. Acum, trebuie sa-i tratezi ca ceea ce aspira cu adevarat sa fie: parodii. In acest fel, scenele de animatie mizerabile te pot face sa razi in hohote (sa recunoastem, sa-l vezi pe Link incercand sa fure un sarut de la Printesa Zelda pentru noroc este amuzant) iar gameplay-ul este asemanator cu cel din Zelda II : The Adventure of Link, considerat de multi (inclusiv Miyamoto insusi) a fi cel mai prost Zelda canonic din saga, rezulta doua titluri simple, perfecte pentru acele dupa-amiezi de duminica in care nu stii cum sa ucizi timpul. Desigur, al treilea joc care alcatuieste acest CD-i Dark Triforce, Zelda’s Adventure, este o adevarata aberatie si o prostie pe care ar trebui sa o eviti cu orice pret. Esti avertizat.
