Guvernul federal trebuie sa ofere mai multe fonduri, sa planifice o tranzitie justa si sa fie mai transparent cu privire la provocarile viitoare daca tara va avea sansa de a atinge emisiile nete zero pana in 2050, se arata intr-un nou raport.
Raportul, publicat de consiliul net-zero al Camerei de Comert din Canada, avertizeaza ca Canada risca sa ramana in urma Statelor Unite daca nu stimuleaza dezvoltarea unei economii cu emisii scazute de carbon.
Consiliul a scris raportul ca raspuns la planul liberalilor de reducere a emisiilor, lansat in primavara anului trecut. Planul este un prim pas important, concluzioneaza consiliul, dar guvernul federal este inca departe de a pune Canada pe calea sa-si atinga obiectivul net zero.
— Context: Anul trecut, guvernul federal a adoptat o lege de responsabilitate care impune tinte de emisii pe cinci ani pentru ca Canada sa ajunga la zero net pana in 2050. De asemenea, a creat un organism consultativ pentru a ajuta la trasarea drumului de urmat. Planul de reducere a emisiilor din primavara trecuta a stabilit strategia liberalilor de a-si atinge obiectivul pentru 2030, de a reduce emisiile cu 40 pana la 45 la suta sub nivelurile din 2005 si a inclus 9,1 miliarde USD in noi cheltuieli.
— Mai multi bani: raportul arata ca cheltuielile federale cu zero net sunt in crestere, dar se estimeaza ca este inca doar aproximativ 10 pana la 20% din ceea ce este necesar – un total de 125 de miliarde USD pana la 140 de miliarde USD anual pana in 2050, conform ultimului buget . O parte din aceste investitii suplimentare vor veni de la intreprinderi, gospodarii si alte ordine de guvernare, spune consiliul, dar asta nu va fi suficient pentru a compensa decalajul.
„Deoarece aceasta este cerinta de cheltuieli in fiecare an pana in 2050, de fiecare data cand cheltuielile sunt sub tinta, nevoia viitoare de investitii creste”, se arata in raport.
Consiliul spune ca guvernul nu ar trebui doar sa mareasca finantarea federala pentru initiativele cu zero net, ci ar trebui sa ajute si la „reducerea riscului” investitiilor din sectorul privat prin garantii pentru imprumuturi si stimulente fiscale, de exemplu.
— Concurenta cu vecinul: Raportul subliniaza ca Legea SUA pentru Reducerea Inflatiei include „stimulente majore” in sectoare precum productia de hidrogen, biogazul si captarea, utilizarea si stocarea carbonului. „Canada ar trebui sa caute sa egaleze sau sa depaseasca aceste stimulente pentru a evita sa fie perceputa ca fiind mai putin atractiva pentru capitalul mobil la nivel international”, se arata in document.
— Relocarea carbonului: Consiliul sfatuieste, de asemenea, guvernul federal sa priveasca dincolo de granitele Canadei si sa ia in considerare amprenta globala de carbon a produselor importate. Acesta sustine ca politicile de zero net ale Canadei nu vor reduce emisiile globale daca vor determina companiile sa se mute in alte tari cu politici de mediu laxe – un proces numit „relocare a carbonului”. Raportul enumera productia de fier si otel, fabricile de cherestea si fabricile de celuloza si hartie ca printre industriile cele mai vulnerabile la scurgeri.
Consiliul spune ca Canada ar trebui sa ia in considerare ajustarile de carbon la frontiera ca o masura pentru a proteja competitivitatea industriilor canadiene.
— O tranzitie justa: Raportul continua sugerand ca guvernul federal nu a fost transparent cu privire la ceea ce va fi necesar pentru a trece forta de munca din Canada la o economie cu emisii scazute de carbon. Acesta subliniaza ca planul de reducere a emisiilor evidentiaza potentialul de a crea intre 235.000 si 400.000 de noi locuri de munca in timpul tranzitiei net-zero. Dar planul nu recunoaste ca „trecerea la zero net va avea castigatori si invinsi economici”, spune consiliul.
Guvernul trebuie sa vina cu un plan de competente mai detaliat care sa stabileasca ce sectoare vor creste si se vor micsora si cum vor fi afectate diferite provincii, se arata in raport.
— Mai multa transparenta: Ottawa trebuie, de asemenea, sa fie mai deschisa cu contribuabilii cu privire la provocarile cu care se vor confrunta in timpul tranzitiei net-zero, conchide Consiliul, „inclusiv costuri unice (de exemplu, o noua pompa de caldura), modificari ale facturilor de zi cu zi si sprijin din partea programelor guvernamentale in finantarea acestor costuri.”
Consiliul de zero net al Camerei de Comert din Canada este destinat corporatiilor care si-au luat angajamente publice sa atinga zero net pana in 2050.