A purta o rana emotionala inseamna a trai cu un eveniment traumatizant emotional si, in acelasi timp, orice trauma, in felul ei, este o pierdere de infruntat. De multe ori nu suntem constienti de ceea ce ne blocheaza, ce ne face sa ne simtim frica sau rau. In cele mai multe cazuri, originea acestor emotii dateaza din copilarie, de la acele rani emotionale cauzate de prima noastra experienta cu lumea pe care nu am reusit sa le vindecam. Trebuie sa fim constienti de ele si, in consecinta, sa evitam sa le ascundem pentru ca, cu cat asteptam sa le vindecam, cu atat vor deveni mai adanci. Frica de a retrai suferinta acestor traume ne obliga sa purtam sute de masti care nu vor face decat sa ne impiedice miscarile in viata.
Porti o rana emotionala?
Intelegerea de ce actionam intr-un anumit fel ne permite sa intelegem ranile emotionale care ne afecteaza la varsta adulta. Primul pas in vindecarea unei rani este sa o recunosti si sa o accepti. A accepta inseamna a-l privi, a-l observa, a sti ca faptul ca mai ai ceva de rezolvat face parte din experienta de a fi om. Nicio transformare nu este posibila fara acceptare. In cazul in care nu am reusit inca sa recunoastem ranile care ne-au facut (si inca ne fac) sa suferim, trebuie doar sa fim atenti la ceea ce nu acceptam la altii: va corespunde exact acelor parti din noi pe care le facem. nu vreau sa vad de teama sa nu recunosc si sa se vindece.
Ego-ul face tot ce poate pentru a ne impiedica sa ne retraim ranile, pentru ca se teme ca nu vom putea face fata durerii care va rezulta. Pe de alta parte, tocmai ego-ul a fost cel care ne-a convins sa cream masti pentru a evita suferinta. Ego-ul crede intotdeauna ca merge pe calea usoara, dar in realitate ne complica viata si, cu cat asteptam mai mult sa rezolvam ranile, cu atat acestea se vor agrava si ne vom teme sa nu le atingem, dand nastere unei vicioase. cerc pe care numai noi il putem intrerupe cu constientizare si acceptare. Sa analizam in detaliu diferitele rani emotionale pentru a intelege cum sa le recunoastem si ce consecinte implica.
1. Leziuni provocate de violenta
Atac: Copilul a fost expus la violenta fizica
Cand va creste, copilul va deveni si o persoana care ii bate pe altii. Pedeapsa corporala exprima mesajul nedrept si periculos al „legii celui mai puternic”, adica sa-i raneasca pe ceilalti, atata timp cat ei sunt mai mici si mai putin puternici decat esti. Copilul va concluziona apoi, ca adult, ca este permis sa maltrateze persoanele mai slabe, mai tinere sau mai mici. Sunt incluse si animalele de companie). Ca adult, va avea putina compasiune pentru cei mai putin norocosi decat el si se va teme de cei care sunt mai puternici.
Judecata: Copilul a fost judecat aspru si frecvent.
Pe masura ce un copil creste, el se va simti intotdeauna inadecvat. Va risca sa se inchida in zona de confort si sa adopte evident o personalitate falsa, pe care o va modela dupa ceea ce cred altii. In practica: el va deveni tot ce vor altii sa fie. In consecinta, ei vor intampina dificultati in a-si recunoaste propria identitate, deoarece au construit-o pe nevoile si dorintele altora, pentru a le face pe plac si pentru a nu primi critici de la ei.
Va trebui sa poarte o mie de masti, va trebui sa se comporte intr-o maniera incomoda si prea rigida, se va simti bine doar cand va primi o confirmare pozitiva din exterior. Evident, de indata ce acestea vor lipsi, intreaga lui lume si certitudinile pe care le credea ca le are pana in acel moment se vor prabusi.
Rusine: copilul a fost umilit si ridiculizat public
Ca adult, copilul va avea tendinta de a dezvolta patologii psihologice precum depresia, anxietatea, utilizarea limitata a potentialului lor, dificultatea in cultivarea relatiilor sociale si incapacitatea la varsta adulta de a gestiona pasnic si normal rolul posibil de parinte. Ca adult va avea o stima de sine scazuta, dificultati in a avea incredere in ceilalti, va exprima adesea furie, resentimente, furie, va fi insensibil la suferinta celorlalti si va avea o anumita tendinta spre agresivitate si violenta.
Incalcare: copilul a suferit abuz, in special implicarea in activitate sexuala de catre un adult
Ca adult, copilul va tinde (in functie de gravitatea abuzului) sa fie extrem de agresiv, sa se invinuiasca feroce, sa aiba o stima de sine scazuta, sa devina deprimat sau sa oscileze foarte mult intre stari emotionale. Va avea dificultati in reglarea impulsurilor si probleme in incadrarea si dezvoltarea unei identitati sexuale corecte si a unei vieti sexuale satisfacatoare.
2. Rani de manipulare
Control: Era un copil dominat si controlat
Ca adult, nu va lasa pe nimeni sa-l controleze pentru ca ii este teama ca s-ar putea intampla din nou. Intotdeauna va avea sentimentul de a fi neputincios, de a fi respins, neiubit. Va suferi de o stima de sine scazuta, dependenta excesiva si furie.
Exploatarea: Un copil a fost folosit pentru a satisface nevoile parintilor sai
Este cazul copiilor care au deja un destin marcat inca dinainte de nastere si care din copilarie se vor gasi presati de parinti care se concentreaza prea mult pe performanta, investind excesiv, manifestand dezamagire atunci cand copiii lor nu raspund in modul dorit.
Tradare: copilul a avut incredere, dar a fost tradat
Ca adult, va avea dificultati in a avea incredere; ii va fi greu sa creada ca cineva l-ar putea iubi cu adevarat. Rationamentul inconstient este „daca nici macar parintii mei nu m-au iubit, cine altcineva m-ar putea iubi vreodata?”
Vinovatie: Copilul a fost facut in mod repetat sa se simta vinovat pentru lucrurile pe care le-a facut
Ca adult copilul va dezvolta unele tulburari psihologice precum: indecizie, nesiguranta, ipohondrie si temeri de diverse tipuri, stima de sine scazuta, nevoie enorma de a fi considerat si iubit.
3. RANI DE RESPINGERE
Respingere: copilul a incercat sa intre in legatura cu parintele si a fost respins
Ca adult, copilul nu se va mai astepta sa fie apreciat sau placut. Frica de respingere va fi o tema recurenta a adultului: aceasta frica il va impinge sa evite atat sfera sociala, cat si cea sentimentala.
Nevoie: Copilul nu a primit hrana si ingrijirea adecvata
Ca adult se va simti ca o persoana goala si nevoiasa. Aceste sentimente il vor impinge sa adopte o atitudine acomodativa; va fi usor sa te indragostesti si va tinde sa formeze legaturi dependente.
Abandon: Dupa ce a primit ingrijire si atentie, copilul a fost abandonat
Ca adult, copilul se va teme intotdeauna ca se va intampla din nou. S-ar putea sa se indragosteasca si sa experimenteze relatia cu frica constanta de a fi parasit. Va fi persoana clasica pentru care o simpla intarziere sau neraspunsul la telefonul mobil va fi suficienta pentru a banui si a se teme de cele mai crude scenarii: „Nu ma mai vrea”. „A avut un accident”
Invizibilitate: El nu a fost niciodata apreciat pentru eforturile sale
Ca adult, copilul va tinde sa saboteze orice succes mic sau mare. Aproape intotdeauna isi va asuma o atitudine depresiva si pesimista. Isi va discredita calitatile si, in schimb, isi va concentra atentia asupra fiecarui mic defect. Aceasta neincredere in sine nu va face din el o persoana ambitioasa; va fi inclinat sa fie multumit atat in dragoste, cat si la locul de munca.
4. RAGILE DE DEFICIENTA
Deficienta simpla: copilul avea parinti prost ingrijitori
Din cauza a ceea ce i s-a intamplat, ca adult se va simti imperfect si inadecvat si mereu deplasat. El va fi mereu foarte nesigur, va dezvolta o stima de sine scazuta si va suferi un sentiment amplificat de singuratate.
Iubire: absenta totala a ingrijirii din partea parintilor
Ca adult, copilul nu se va simti niciodata iubit, ii va fi frica sa iubeasca si va avea dificultati sa formeze vreo legatura intima. Sentimentul de nemultumire dezvoltat in copilarie se va raspandi in orice domeniu, inclusiv in cel profesional. De fapt, acesti adulti vor avea tendinta de a fi nemultumiti de orice.
Permitem ranilor emotionale sa se vindece
Timpul necesar pentru vindecarea unei rani depinde de gravitatea acesteia. Desigur, nu va fi ceva ce se va intampla peste noapte, dar este nevoie de timp. Este normal ca este obositor si ca doare, dar trebuie sa acceptam ca viata continua si ca ne asteapta inca multe lucruri bune. Sa nu lasam gandirea noastra sa fie tulburata de negativitate. Sa lasam rana sa se vindece, sa privim inainte si sa zambim vietii.
Nu ar trebui sa ne fie rusine de ranile noastre: toata lumea sufera, mai devreme sau mai tarziu. Adevarata problema este sa le ignori, sa crezi ca timpul si distragerile ii vindeca. Este adevarat ca timpul si distragerile ajuta la vindecarea lor dar numai daca, in primul rand, le-am descoperit, observat, inteles si inchis. Nici macar nu este vorba sa inchidem un capitol din viata noastra pentru a nu reveni din nou la el; intrebarea este, mai degraba, sa lasam rana sa se vindece, pentru ca, cand ne uitam inapoi, sa nu mai doara. Ingrijirea ranilor noastre ne va permite sa le transformam intr-o oportunitate de a invata si, mai ales, de a depasi frica care le-a provocat.
De unde stim cand suntem gata sa incepem din nou?
Fiecare este diferit, la fel si traumele si ranile. A fi gata sa continuam necesita timp si nu exista o regula precisa, trebuie sa invatam sa ne conectam cu ceea ce avem inauntru si sa ascultam semnalele pe care ni le transmite sinele nostru. In general, o persoana este pregatita sa continue atunci cand exista cel putin doua dintre urmatoarele conditii:
1. Durerea a scazut. Privind in spatele nostru ne dam seama ca, chiar daca rana este acolo, nu mai doare. De fapt, probabil ca incepem sa ne amintim mai des aspectele pozitive decat cele care ne-au facut rau.
2. Am invatat. Cand analizam ceea ce s-a intamplat, putem intelege si intelegem unde am gresit.
3. Putem accepta cu calm ceea ce sa intamplat. Cand suntem capabili sa acceptam ceea ce s-a intamplat, inseamna ca am depasit trauma, ca am dezbracat situatia de drama ei initiala. In orice caz, nu trebuie sa ne fie frica sa facem un pas inapoi daca ne dam seama ca am inaintat prea repede. Uneori putem crede ca suntem gata sa mergem mai departe, dar nu suntem. Atunci este mai bine sa te opresti pentru a aduna putere si a te vindeca complet. Fiecare nou inceput merita, dar trebuie sa realizezi ca poti face fata acestei noi faze cu mai multa maturitate si incredere.
Cati dintre noi mai asteptam?
Cati dintre noi mai asteapta sa fim „tratati” cu dragoste? Si nu vorbim despre un surogat al dragostei, stim, fara indoiala, asta. Multi dintre noi, din pacate, nu am avut niciodata ocazia sa salutam iubirea profunda neconditionata, una facuta din acceptare, stima si validare emotionala. Nu, nu am cunoscut aceasta legatura iubitoare in care sa ne putem exprima cu adevarat si ni se pare aproape ca o himera. Legaturile pe care le-am format pana acum, mai degraba decat sa fie bazate pe iubire, se bazeaza pe santaj emotional, pe compromisuri, pe obligatii morale induse, pe sentimente de vinovatie, pe teama de abandon… pe scurt, pe multe senzatii dureroase. care nu au nimic de-a face cu a vedea cu Iubirea. „Daca faci asta, daca ma sustii, daca esti suficient de bun, tacut, ascultator, bun, capabil, inteligent… atunci, poate, poate, atunci da, poate vei fi iubit.”
Aceasta a fost promisiunea falsa. Fals pentru ca iubirea nu este alcatuita din „daca esti…” sau „daca imi dai..”. Este facut din apropiere si acceptare. Este alcatuit din multe implicite „esti bine asa”, „te poti exprima pentru ca ai valoare intrinseca!” Legatura cu siguranta nu trebuie sa-ti dea acea valoare, legatura trebuie sa o recunoasca, trebuie sa ofere mediul potrivit pentru a o exprima, pentru a o face sa infloreasca, sa infloreasca…! Iata, apoi repet intrebarea, cati dintre voi mai asteptati sa infloreasca? Daca te numeri printre acestia, in toate librariile, vei gasi un manual foarte pretios care te va lua de mana si te va invata sa te tratezi cu dragoste. Titlul? „ Te imbolnavesti din dragoste, te vindeci din dragoste .” Pentru ca asa cum scriu in introducerea cartii… „Nu iubirea altuia nu te vindeca niciodata, ci iubirea pe care decizi sa ti-o oferi tie insuti”. Poti gasi cartea mea in orice librarie din Italia sau pe Amazon, la aceasta adresa.
Mica bucata extrasa din cartea „Te imbolnavesti din dragoste, te vindeci din dragoste”
Invatam sa ne intelegem pe noi insine in masura in care ne-am simtit intelesi. In mod similar, invatam sa ne ascultam emotiile in masura in care aceleasi emotii au fost ascultate si acceptate de figurile noastre de referinta. Sa ne iubim, sa ne intelegem, sa stii sa ne ascultam: acestea sunt cele trei invataturi necesare care va pot garanta relatii sanatoase, alcatuite din reciprocitate, stima si respect. De dragoste autentica. In copilarie nu avem nici cel mai mic control asupra a ceea ce ni se poate intampla. Astazi ca suntem adulti, putem incepe sa ne daruim acea iubire, acea intelegere si acea ascultare de care ne-a lipsit atat de mult incat sa rezoneze in prezentul nostru. In acest sens, iti oferim un exercitiu introspectiv de facut seara, in siguranta in patul tau. Incercati sa va intoarceti metaforic in timp si sa va oferiti acea intelegere, acea ascultare si acea iubire care ti-au fost refuzate. Rebobinati banda vietii tale si, ca pe un proiector, retragi totul… (scurt fragment din carte)
