Intr-o miscare salutata pe scara larga in Golful Persic si salutata cu prudenta de Administratia Statelor Unite, inalti oficiali de securitate chinezi, iranieni si sauditi au convenit sa restabilize relatiile diplomatice dintre Riad si Teheran.
Desi Arabia Saudita si Iranul au discutat in liniste modalitati de reducere a tensiunilor cel putin din 2021, rolul activ al Chinei in negocierea acordului este deosebit de semnificativ. Aceasta a fost probabil prima data cand China si-a folosit legaturile diplomatice cu regiune pentru a rezolva o disputa politica internationala majora. Avand in vedere competitia geopolitica continua dintre Washington si Beijing, unii observatori se intreaba daca China se pozitioneaza pentru a inlocui Statele Unite ca putere externa majora in regiune.
La 10 martie 2023, Arabia Saudita si Iran au incheiat cinci zile de discutii gazduite de China, convinand sa restabileasca relatiile diplomatice in termen de doua luni. Ei au convenit, de asemenea, sa-si intemeieze relatiile pe principiile respectarii suveranitatii si neamestentei in treburile interne. Delegatii din cele trei tari „si-au exprimat dorinta de a depune toate eforturile pentru consolidarea pacii si securitatii regionale si internationale”. Ministrii de externe sauditi si iranieni s-au intalnit la Beijing pe 6 aprilie pentru a continua discutiile.
Desi acordul reprezinta o potentiala reducere a tensiunilor, este vag cu privire la pasii concreti pe care Riad si Teheran vor face, lasand loc speculatiilor. Rapoartele sugerau ca Iranul isi va reduce sprijinul pentru atacurile Houthi asupra teritoriului saudit, un obiectiv cheie saudit. O declaratie a misiunii Iranului la ONU, potrivit careia acordul va „accelera incetarea focului, va ajuta la initierea unui dialog national si va forma un guvern national incluziv in Yemen” pare sa confirme aceasta opinie.
Houthii au negat rapid ca acordul Iran-Arabia Saudita le-ar afecta actiunile, deoarece nu sunt „subordonati” Iranului. La 16 martie 2023, Ministerul iranian de Externe a negat, de asemenea, ca acordul acopera Yemenul, lasand deschisa intrebarea cu privire la ce angajamente ar fi putut iranienii sa-si asume, daca este cazul.
China are un stimulent clar pentru a face eforturi pentru o solutie diplomatica la aceste tensiuni. Aproximativ 50% din petrolul sau importat provine din regiunea Golfului Persic – Arabia Saudita a fost cel mai mare furnizor unic al sau in 2021. De asemenea, importa aproximativ 7% din gazul sau natural lichid din Qatar si a semnat recent un contract de furnizare pe termen lung. Stabilitatea in regiune este cruciala pentru securitatea energetica a Chinei, iar reducerea tensiunilor dintre Iran si Arabia Saudita si ajutarea acestora sa reia relatiile diplomatice formale ar putea creste aceasta stabilitate.
China era bine pozitionata pentru a media disputa, deoarece este cea mai mare piata de export de petrol atat pentru Arabia Saudita, cat si pentru Iran si a reprezentat peste un sfert din exporturile de petrol brut saudit in 2021. De cand Statele Unite au reimpus sanctiuni asupra industriei petroliere a Iranului in 2018. , exporturile tarii au scazut brusc, dar aceasta aprovizionare probabil ca acum merge catre China. Relatiile puternice ale Chinei cu ambele parti i-au oferit acesteia un avantaj diplomatic fata de Statele Unite in negocierea intelegerii.
Desi Statele Unite isi incurajasera partenerii si aliatii din Golf sa reduca tensiunile de cand administratia Biden a preluat mandatul, Statele Unite nu aveau nicio posibilitate reala de a orchestra o astfel de intalnire la nivel inalt.
Pe fondul concurentei in curs de desfasurare dintre SUA si China, multi observatori s-au pus la indoiala daca succesul diplomatic al Chinei a reprezentat o scadere suplimentara a influentei regionale a SUA sau o deriva in relatiile dintre SUA si Arabia Saudita. In timp ce oficialii chinezi au negat ca incearca sa umple orice vid regional, au fost bucurosi sa-i lase pe altii sa traga aceasta concluzie. Acestia si-au subliniat „rolul istoric” in negocierea acordului ca „mediator de incredere” si au subliniat importanta utilizarii dialogului pentru a solutiona disputele regionale, in contrast cu opozitia Statelor Unite fata de regimul iranian.
Riad a sustinut, de asemenea, ca China nu incearca sa inlocuiasca Statele Unite in regiune si a confirmat ca a informat Washingtonul inainte de negocieri si de a anunta acordul. Oficialii sauditi au subliniat ca considera atat Washingtonul, cat si Beijingul drept parteneri importanti si ca spera sa nu fie pusi in mijlocul vreunui „conflict intre cele doua puteri”.
Desi China inca nu contesta Statele Unite ca garantul preeminent al securitatii externe pentru regiune, pare sa-si extinda influenta diplomatica regionala. Demonstrand eficacitatea diplomatiei chineze, Beijingul incurajeaza Arabia Saudita si alti parteneri regionali ai SUA sa-si diversifice relatiile prin extinderea parteneriatelor cu China. Daca acordul va reusi sa reduca tensiunile regionale, ar putea crea mai multe oportunitati pentru influenta chineza.
Orice reducere a tensiunilor dintre Iran si Arabia Saudita este buna pentru regiune si, prin extensie, pentru Statele Unite, care sunt inca angajate in securitatea regionala. Acest acord nu este neaparat un scenariu cu suma zero in cadrul restrans al concurentei SUA-China. Pe termen scurt, pare logic ca China sa-si sporeasca influenta diplomatica regionala, dar pe termen lung, China risca sa fie prinsa in dispute regionale spinoase si insolubile. Avand in vedere problemele nerezolvate dintre Arabia Saudita si Iran, ramane incert daca acordul recent va duce la o reducere durabila a tensiunilor.
