La inceputul invaziei Ucrainei de catre Rusia, era de asteptat ca razboiul sa aiba un impact profund negativ asupra economiei mongole. Mongolia este vecinul sudic direct al Rusiei, iar economia acesteia depinde in mod semnificativ de importul de bunuri importante din punct de vedere strategic din Rusia.
Mongolia importa aproximativ 28% din marfurile sale din Rusia si este pe deplin dependenta de produsele petroliere rusesti. Vulnerabilitatea tarii la aceasta dependenta a fost expusa de mai multe ori in trecut. In 2008, compania rusa de petrol si petrol Rosneft a propus sa construiasca 100 de benzinarii in Mongolia. Desi Parlamentul Mongoliei nu a aprobat planul la inceput, Ulaanbaatar a recunoscut ulterior importanta companiei ruse ca principal furnizor de combustibil al tarii si ulterior a semnat contracte care au fost favorabile lui Rosneft.
Legaturile economice, geografice si istorice dintre Mongolia si Rusia au ingreunat ca Mongolia sa isi rezolve dependenta de Moscova. Deoarece liderii politici si diplomatii mongoli au o dorinta puternica de a-si pastra relatiile cu Rusia, Mongolia a ales sa ramana neutra din punct de vedere politic cu privire la razboiul din Ucraina, refuzand in mod repetat sa sustina rezolutiile Adunarii Generale a Natiunilor Unite care condamna actele de agresiune ruse.
Spre deosebire de Mongolia, tarile din fosta Uniune Sovietica, cum ar fi Kargazstan, Georgia si Armenia, se bazeaza pe Rusia pentru comert, investitii, turism si remitente. Sanctiunile internationale impotriva Rusiei au dus la o crestere a fluxurilor de capital rusesti, a comertului exterior si a turismului catre aceste tari, adancind dependenta acestora de Rusia.
Riscul razboiului pentru economia mongola se limiteaza la dependenta acesteia de produsele petroliere importate. Dar sanctiunile internationale grele asupra Rusiei au ingreunat pentru Mongolia sa-si mentina importurile de petrol. Pentru a reduce costul importului de produse petroliere si pentru a-i stabiliza aprovizionarea, motorina a fost scutita de accizele din Mongolia pana in iulie 2023. Dupa discutii prelungite cu furnizorii rusi, autoritatile mongole si-au asigurat o aprovizionare constanta cu produse petroliere majore pana in 2027.
Razboiul afecteaza si economia Mongoliei prin alte canale, in special prin inflatia globala. Costurile de transport au crescut si aprovizionarea cu produse de consum majore, cum ar fi graul si uleiul, a fost intrerupta. Fondul Monetar International anticipeaza ca cresterea preturilor globale va continua sa afecteze economia mongola.
Costurile de transport au crescut din cauza politicilor fiscale si monetare expansioniste semnificative legate de COVID-19, precum si a politicii Chinei de zero COVID, care a contribuit la o crestere a inflatiei cu 16,1% in iunie 2022, cel mai ridicat nivel din 2014. Dintre acestea, cresterea preturile de import – in special la alimente si produse petroliere – au reprezentat 9,2 la suta.
Cresterea preturilor la combustibil si la alimente au crescut costurile de import, punand o presiune suplimentara asupra balantei de plati a Mongoliei. Valoarea importurilor de petrol a crescut cu 52% in 2022, in timp ce volumul a crescut cu doar 3,9%. Acest lucru a afectat negativ rezervele valutare ale Mongoliei – intre februarie si decembrie 2022, rezervele valutare au scazut cu 7,7%, iar togrogul mongol s-a depreciat cu 20,1%. Ca raspuns la cresterea inflatiei, Banca Mongoliei si-a inasprit politica monetara pe tot parcursul anului 2022 si a crescut rata de politica monetara la 13%, in timp ce politica fiscala ramane expansionista.
Razboiul afecteaza nu numai economia nationala, ci si gospodariile individuale. Cresterea inflatiei a pus mai multa presiune asupra gospodariilor cu venituri mici si dependente de bunastare. In iulie 2022, grupul cu cel mai mic venit s-a confruntat cu o inflatie de 18,2%, in timp ce grupul cu cel mai mare venit s-a confruntat cu doar 12,9% (PNUD, in viitor).
Grupurile care au suferit cel mai mult de pe urma cresterilor de pret sunt parintii singuri cu trei sau mai multi copii si gospodariile care au membri cu dizabilitati sau care au nevoie de ingrijire speciala. Presiunea inflatiei asupra gospodariilor conduse de femei este cu 1–2% mai mare decat asupra gospodariilor conduse de barbati (PNUD, in viitor).
Pe masura ce inflatia se intensifica, pensiile, veniturile sociale si salariile raman neschimbate. Gospodariile isi folosesc din ce in ce mai mult economiile si iau noi imprumuturi, ceea ce duce la o deteriorare suplimentara a mijloacelor de trai ale gospodariilor. Acest impact este deosebit de pronuntat pentru grupurile vulnerabile. Pentru pastori si fermieri, cresterea preturilor la combustibili le-a crescut considerabil costurile de afaceri si de aprovizionare. Drept urmare, gospodariile rurale reduc, de asemenea, achizitiile de produse esentiale, vand mai multe animale si contracteaza imprumuturi.
Razboiul Rusia-Ucraina si impactul continuu al COVID-19 cauzeaza, de asemenea, dificultati semnificative intreprinderilor mici si mijlocii care se confrunta cu intreruperi in aprovizionare, deficit de resurse umane si cerere in scadere.
Pe masura ce transportul prin Rusia este intarziat semnificativ, iar importul si tranzitul din China au incetinit, intreprinderile din sectoarele de productie si comert se confrunta cu complicatii semnificative. Cresterea rapida a preturilor materiilor prime afecteaza operatiunile intreprinderilor in general. Acest lucru este valabil mai ales pentru intreprinderile din zone indepartate, care depind in mare masura de transport.
In conditiile in care consecintele economice globale ale invaziei prelungite de catre Rusia a Ucrainei nu da niciun semn de incetare, familiile, fermierii si intreprinderile mongole vor continua sa simta strangerea.
