Tema a fost dusa la cinema, la teatru si chiar au existat seriale cu personaje care sufera de ele, ‘The Big Bang Theory’ poate cea mai cunoscuta, care incearca sa puna o doza de umor si, poate, incearca sa aduca putin mai aproape de lumina asupra unei probleme pe cat de frecvente, pe atat de de neinteles si care, in cele mai grave cazuri, afecteaza considerabil calitatea vietii celor care sufera de ea.
Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) este o boala care se incadreaza in tulburarile de anxietate. Cine sufera de ea manifesta obsesii si constrangeri, care sunt recunoscute de acelasi individ care le sufera ca fiind de natura excesiva si irationala, dar fata de care nu se pot opune. Se prezinta ca un disconfort care interfereaza cu rutina lor de zi cu zi (munca, familie, viata sociala etc.)
In ceea ce priveste obsesiile TOC, acestea pot fi definite ca ganduri recurente , invazive, care sunt impuse pacientului dincolo de vointa acestuia si care produc anxietate si angoasa ridicate. Nu sunt doar preocupari ale vietii de zi cu zi, ci ganduri care hartuiesc. Exista un numar mare de idei obsesive, cele mai frecvente au de-a face cu posibilitatea de a suferi unele daune, pierderi sau boli, sau ca acest lucru i se intampla cuiva drag. Pot aparea si imagini nedorite cu teme sexuale, religioase etc.
Cele mai frecvente obsesii sunt frica de murdarie, de germeni si de a te rani . De asemenea teama de a actiona cu impulsuri agresive sau violente sau de a avea o preocupare exagerata pentru ordinea si simetria lucrurilor.
Cele mai frecvente obsesii sunt frica de murdarie, germeni si de a te rani. De asemenea, teama de a actiona cu impulsuri agresive sau violente sau de a avea o preocupare exagerata pentru ordinea si simetria lucrurilor
Comportamente compulsive
Pacientul TOC incearca sa ignore sau sa suprime obsesiile (acele ganduri, impulsuri sau imagini care il bantuie) sau incearca sa le neutralizeze prin alte ganduri sau acte, cunoscute sub numele de compulsii.
Sunt comportamente repetitive (spalarea mainilor, aranjarea sau curatarea obiectelor, verificarea daca are robinete de gaz, lumini, usi inchise) sau acte mentale (rogaciune, numarare sau repetare cuvinte in tacere) pe care individul pe care este fortat sa le faca ca raspuns la o obsesie sau dupa anumite reguli pe care trebuie sa le respecte cu strictete. Obiectivul acestor comportamente sau operatii mentale este prevenirea sau reducerea disconfortului si prevenirea unui eveniment sau situatie negativa. Cu toate acestea, aceste comportamente sau operatii mentale nu sunt conectate in mod realist cu ceea ce sunt menite sa neutralizeze sau sa previna, sau sunt in mod clar excesive.
De multe ori aceste comportamente sunt asociate cu ganduri magice, din care se desfasoara comportamente ilogice si chiar ridicole pentru a controla viitorul sau pentru ca ceva negativ sa nu se intample.
Compulsiile sunt, de asemenea, efectuate pentru a reduce anxietatea pe care o provoaca obsesia. Iar acestea sunt momente de mare suferinta: Trebuie subliniat ca este o perioada de mare angoasa , asa ca recurgerea la formula sau ritual este absolut peremptorie. Trebuie facut in acel moment, indiferent de ce se intampla si oriunde te-ai afla.
De multe ori aceste comportamente sunt asociate cu ganduri magice, din care se duc comportamente ilogice si chiar ridicole pentru a controla viitorul sau pentru ca ceva negativ sa nu se intample.Imi amintesc o pacienta care s-a simtit obligata sa deschida si sa inchida incuietoarea usii de 10 ori pentru ca credea ca daca nu o face, sotul ei s-ar imbolnavi grav. Aceste idei i-au provocat o mare anxietate.si au condus-o intr-un labirint fara iesire in care frica o domina. In cazul ei, obsesiile erau intotdeauna legate de o situatie groaznica care avea sa se intample ei sau unui membru al familiei si, pentru a evita catastrofa, trebuia sa faca in mod repetat un act fara sens. Acest cerc invariabil a ocupat din ce in ce mai mult timp in viata lui si i-a provocat mari suferinte.
Apare atat la copii cat si la adulti
Nu exista o varsta stabilita pentru aparitia TOC. Este la fel de frecventa la copii ca si la adulti, cu o rata de prevalenta pe parcursul vietii de 2% pana la 4%. Unele studii considera ca debutul are loc de obicei in timpul copilariei sau adolescentei. 50% dezvolta TOC inainte de varsta de 15 ani si 65% inainte de varsta de 25 de ani.
Este foarte obisnuit ca persoanele care sufera de aceasta tulburare sa nu o impartaseasca prietenilor sau familiei de teama sa nu fie considerate nebuni. Gandurile lor obsesive ajung sa devina secrete care nu sunt niciodata dezvaluite si doar comportamentele lor compulsive ies la vedere, denuntand ceea ce este ascuns. Aceasta situatie ii plaseaza intr-un loc de singuratate care ajunge sa le agraveze starea.
Cei care sufera de TOC sunt prinsi de tulburare si de ritualuri. De obicei sunt personalitati cu o relatie cu nevrozele obsesive , deoarece, ca si obsesivii, trebuie sa faca ceva in lumea reala pentru a ordona interiorul. Un exemplu de obsesivi sunt adeptii lui Marie Kondo sau Brenda Jaimes, carora li se va pune la dispozitie un mecanism pentru a-si ordona mediul si astfel sa se linisteasca pe plan intern.
Personajul Sheldon Cooper, protagonistul renumitului serial de televiziune The Big Bang Theory, poate fi hilar, simpatic si chiar emotionant. Dar, spre deosebire de ceea ce vedem la televizor, trairea cu TOC poate fi un adevarat calvar. Temerile si nesiguranta, anxietatea si suferinta sunt constante in viata celor care sufera de aceasta
TOC este o tulburare mai grava decat nevrozele obsesionale. Toti avem niste trasaturi obsesive, sau mici ritualuri zilnice care ne ordoneaza ziua: ne spalam pe dinti in asa fel, sprijinim ochelarii altuia etc. Dar ceea ce distinge pe cineva care sufera de TOC este doza enorma de angoasa cauzata de nerespectarea ritualulu.
Personajul Sheldon Cooper, protagonist al renumitului serial de televiziune The Big Bang Theory, poate fi hilar, simpatic si chiar emotionant.Dar, spre deosebire de ceea ce vedem la televizor, trairea cu TOC poate fi un adevarat calvar. Temerile si nesiguranta, anxietatea si suferinta sunt constante in viata celor care sufera de ea.
Se estimeaza ca aceasta afectiune provoaca si o pierdere de timp de peste o ora pe zi . Riturile si gandurile tipice ale TOC pot interfera in viata celor care sufera de ele si pot afecta adesea relatiile sociale, studiile si munca. De fapt, obsesiile sau compulsiile provoaca un disconfort clinic semnificativ si reprezinta pierderi de timp de mai mult de o ora pe zi. Gradul de afectare poate fi usor, moderat sau sever, in functie de tipul de obsesii si compulsii, de timpul pe care il consuma, de gradul de rusine sau de suferinta sau de experienta lipsei de control. Uneori, gradul de deteriorare este astfel incat pacientii necesita spitalizare.
cibercondriile
Cautarea compulsiva a simptomelor, afectiunilor si bolilor pe internet si doar pentru a justifica senzatiile fizice care sunt suferite sau se crede ca sunt suferite, este ceea ce cunoastem ca ipohondrie digitala sau cibercondrie . Ipohondria digitala este legata de TOC. Sunt oameni care de obicei au ganduri obsesive despre un anumit subiect: boala. Aceasta situatie poate duce la suferinta de diverse simptome anxioase.
Tratament combinat
Ca o boala neuropsihiatrica, TOC poate fi tratata cu medicamente si psihoterapie . Doar tratamentul farmacologic nu va fi eficient. De fapt, terapia cognitiv-comportamentala (TCC) este o strategie de prima linie in tratamentul tulburarilor de anxietate in general si scopul ei este atingerea functionalitatii persoanei.
TOC nu poate fi vindecat de la sine. Nu, deoarece, in general, cei care sufera de aceasta tulburare nu sunt deseori constienti ca au o boala sau de obicei le este rusine de situatia in care se afla. Prin urmare, tratamentul trebuie sa inceapa in mediu. Ca in orice problema de sanatate, intelegerea si sprijinul celor din jurul persoanei afectate este esentiala . Dar, pentru aceasta, este necesar sa stim despre ce este boala si sa intelegem ca ritualurile si obsesiile nu sunt manii sau obiceiuri capricioase. Pentru cei care sufera de aceasta, savarsirea acestor acte este peste puterile lor si nu pot evita sa gandeasca ce gandesc sau sa faca ceea ce fac, conchide neurologul.